marți, februarie 22, 2005

Nou blog

Mi s-a parut ca ma limiteaza blogger-ul (n-are emoticoane, nu pot posta comentarii decat membrii, restul doar ca anonimi, nu poti face upload de imagini decat daca folosesti Hello, in fine, am instalat WordPress 1.5 mi-am luat jucariile si m-am mutat la adresa http://geea.ropage.com

vineri, februarie 18, 2005

Balada chiriasului ratacitor

De vreo 4 ani incoace ma bucur de statutul de chirias. Pentru cei care n-au incercat niciodata senzatia, chiriasul e ca un fel de proprietar, numai ca n-are casa. Chiriasii sunt de mai multe feluri:
- chiriasii prietenosi (sau norocosii) – care locuiesc gratis la rude/prieteni - proprietari care dispun de case in plus
- chiriasii oficiali (sau relaxatii) – chiriasi care ocupa spatiul in baza unui contract de inchiriere
- si in sfarsit, categoria cea mai bine reprezentata, chiriasii migratori (sau ilegalistii) – chiriasii care n-au nici contract de inchiriere, nici buletin de Bucuresti si nici viza de flotant.


Chiriasii din ultima categorie sunt foarte usor de recunoscut dupa urmatoarele particularitati:
- tresar de fiecare data cand cineva le cere sa se legitimeze
- intampina dificultati in a completa orice tip de formular pe care trebuie sa-si treaca adresa. "Nu va suparati, aici unde scrie 'adresa', pe care trebuie sa o trec? Pe cea din buletin, pe cea a verisoarei unde primesc corespondenta, pe cea a prietenului la care stau weekend-urile sau pe cea unde chiar locuiesc?"
- intr-un grup de persoane, cei care vor sti exact cum se ajunge la o destinatie data, ruta optima intre doua puncte, traseul oricarei masini RATB precum si in ce directie e nordul vor fi cu siguranta chiriasi sau ex-chiriasi (sau ghizi, dar nu despre asta era vorba :D).


Dar sa trec peste aceasta scurta introducere la partea practica: ce dificultati intampina un chirias wannabe in gasirea unui spatiu de locuit. Trec repede peste primele mele experiente care au fost scurte si irelevante (vorbim in continuare despre statul cu chirie ;o)) si ajung la partea in care trebuia sa eliberez un apartament si sa-mi gasesc urgent altul. Cand era disperarea mai mare, vine un prieten si-mi spune ca o batrana (i-as spune baba dar nu-i frumos; probabil, daca ar fi sa respectam principiile politically correctness-ului ar trebui sa-i zic "youthfully challenged person") avea disponibil un apartament cu 2 camere; eu interesata. Apartamentul super aranjat; eu incantata. Pretul super mic; eu in delir. Apartamentul era locuit de Rotweillerul batranei (si nu, Rotweiller nu era numele de alint al amantului secret); eu – entuziasm moderat. In fine, cadem de acord asupra conditiilor si ma pregatesc sa devin colega de apartament a cutzului. Sortii nu mi-au fost favorabili sau planetele nu s-au aliniat cum tre', sau Jupiter nu intrase in casa Soarelui, cert e ca relatia n-a mers. Dupa cateva zile, am fost anuntata ca batrana s-a gandit ca prefera sa nu-l oblige pe cutz sa-si imparta cele 2 camere cu care era obisnuit + dependinte cu un om (probabil o fi auzit ca facem mizerie si trebuie sa fim scosi zilnic la plimbare).


N-a mers prin prieteni, trec la mica publicitate: "inchiriez apartament decomandat, 2 camere, zona Dristor, 120 euro, imbunatatiri". Suna bine, vorba lui Connex. Imi iau doi prieteni si mergem la vizionat. In afara de faptul ca apartamentul era nedecomandat si ultimele imbunatatiri fusesera facute in 1944 toamna, apartamentul era OK. La dormitor in schimb, s-a rupt filmul. Dupa ce ne facuse turul, vine si intrebarea: Sunteti cumva superstitiosi? Acum n-as putea spune ca m-am gandit prea mult la acest aspect dar, ca la dentistul care - cu freza in mana - incepuse sa ma intrebe daca suport bine durerea, daca am mai lesinat pe scaunul stomatologic, daca mi se face rau la vederea sangelui ... am simtit ca este cazul sa ma ingrijorez. Si bine am facut, pentru ca a venit imediat si motivatia intrebarii: "Stiti, sotul meu a decedat acum cativa ani si ii pastrez cenusa in urna aceasta la capul patului. Ma intrebam daca ati avea retineri sa dormiti cu urna in camera pentru ca n-as vrea sa..." In secunda doi, ne calcam pe picioare care sa iasa primul pe usa.... Si fuga e un raspuns.


Cea mai lunga perioada petrecuta in acelasi loc a fost de 2,5 ani intr-o garsoniera din Titan. Palierul pe care se afla garsoniera avea aspectul unui hol de camin studentesc: luuuung si cu usi pe laterale. Spre deosebire de un camin studentesc, toti (and I mean toti) locatarii erau trecuti de varsta a treia (si de a patra, si de a cincea...) Lucrul care m-a fascinat intotdeauna la vecinii mei de palier era ca pareau a-si trai viata cu ochiul lipit de vizor; stiau cu o precizie pe care si cei mai iscusiti detectivi particulari ar invidia-o cine intra, unde, cand si de cate ori ;o). De asemenea, ramaneam de fiecare data uimita cum usa vecinei de vizavi se deschidea fix cand bagam eu cheia in broasca. (Nu m-am lamurit nici pana acum daca folosea senzori de zgomot sau senzori de miscare.)
- va urma -

miercuri, februarie 16, 2005

Un altfel de CV

As vrea sa incep prin a multumi celor care m-au ajutat cu "The Network". Tuturor celor care au urmarit cu sufletul la gura derularea evenimentelor, precum si celor implicati in desfasurarea lor as vrea sa le spun ca lucrurile au intrat pe un fagas normal si reteaua functioneaza in parametri acceptabili. E drept ca unul dintre calculatoare nu-l vede pe celalalt dar vede imprimanta si poa' sa intre pe netul sharuit, dar proprietarul retelei s-a declarat multumit de rezultat. Cine-s eu sa comentez?!

Lucrez in IT. Skill-urile mele graviteaza in zona programarii web si web design-ului. Pentru majoritatea non-IT-istilor, un IT-ist este o persoana cu puteri magice si cu competente in cele mai diferite domenii. Pentru acei cunoscuti care mai au dubii, as vrea sa lamuresc cateva chestiuni:
- nu stiu sa repar frigidere
- stiu sa schimb sigurante, garnituri sau oberteinere dar n-am chef sa fac din asta o meserie
- nu pot sa repar componente de calculator (mai ales dupa ce au fost scapate pe jos si au sarit bucati din ele)
- nu pot sa readuc la viata harddisk-uri sau surse din care a iesit fum
- nu stiu sa repar antene, sa decodez programe sau vad de ce decodorul de HBO nu merge
- nu stiu sa instalez sisteme de supraveghere si sa scriu softuri pentru POS-uri
- nu pot sa ghicesc din propozitia "calculatorul nu mai imi merge" care este problema; si nu, repetarea de mai multe ori a sus-numitei propozitii nu imi aduce un plus de lamurire, doar un plus de iritare
- nu pot sa sparg conturi de mail pe yahoo
- pot sa gasesc rapid diverse informatii utile, dar si eu tot google folosesc
- pot sa sertizez cabluri, dar n-am o rata de reusita prea mare
- nu pot sa fac un CD-ROM sa scrie DVD-uri
(...va urma)
PS: Toate exemplele sunt reale si n-au nici o legatura cu fapte sau intamplari fictive. ;o)

marți, februarie 08, 2005

Having a baaad computer day

Se da urmatorul target: legarea in retea a doua calculatoare ruland win xp. Booon.
Pasi:
- placi de retea - 2 instalate, una in sertar. Scos placa de retea din sertar. Scos surubelnita din geanta. Pus ciocanu langa (vorba bancului: poate vrea, poate nu vrea ;)) Uitat la unitate, unitatea uitat la mine. Simteam ca ma desconsidera, cu sigiliul ei perfect aplicat. Dupa 5 minute de duel al privirilor unitatea cedeaza; dezvirginarea a fost savarsita, sigiliul zace pe podea. Dupa alte 5 minute, eu zac pe podea, incercand sa introbag (ca sa citez un coforumist ;)) placa de retea in ce slot nimeream pe intuneric. Dupa alte 15 minute, unitatea a urcat pe birou si placa de retea a intrat unde-i era locul. Pfiuuu, placa de retea: check
- cablu crossover - hmmm, d'ala n-am. Nici cablu normal. Nici mufe. Cautat in lada cu scule, negasit cleste de sertizare. Moving on to plan B: suna un prieten. Cablu crossover: check :cool:
- Network Setup Wizard: check :D
- setat ip-uri private si pus ip-ul de la calculatorul 1 ca gateway pentru calculatorul 2: check;
- amintit sa pun ip-uri diferite: check :P

Teste
:
- Testat conexiune: failed
- Pinging grandma': failed
- Pinging calculator 2: failed
- Pinging myself: check (eh, trebuia sa fac si eu ceva cu rezultat pozitiv pentru moralizarea trupelor ;))
- intrebat prieten furnizor de crossover daca testat cablu. Prieten spus ca nu avut timp. (Injurat prieten in gand; cu recunostinta, evident :P) check
- intrat pe Y!M si intrebat un prieten. Prieten dat cu parerea, prieten intrebat daca ip-uri din aceeasi clasa (confirmat ip-uri din aceeasi clasa), prieten intrebat daca nu cumva chiar identice (injurat si pe acest prieten in gand).
- prieten venit sa dea si cu ochiu'. check

IT geeks in brainstorming: rezultat -> instalarea SP2 pe calculator 1: check
Teste:
- pinging each other: check
- accesat each other: check
VICTORIEEEE ! MERGEEE !


IT geeks in brainstorming (part 2): rezultat -> instalarea SP2 pe calculator 2.
Urmari:
- calculator 2 booteaza, booteaza, nu mai booteaza.
- restart
- calculator 2 booteaza, booteaza, nu mai booteaza
- f***!
- boot in safe mode: calculator 2 booteaza, booteaza, nu mai booteaza
- F***!
- Restore last good configuration: calculator 2 booteaza, booteaza, nu mai booteaza
- f**** ******** *** ***** ********** *** ***** ******* ***************** ***** ********** **** ******** *** **********
- cautat CD cu win xp: windows repair: setup, restart... restart... restart... restart... restart... restart... restart... restart... Oprit calculator.

IT geeks in brainstorming (part 3): Din agenda:
- injurat each other ca ne-am apucat sa punem SP2 si pe calculatorul 2 desi reteaua functiona: check
- mancat ceva: check
- injurat cei de la ******** care au facut o singura partitie de 80G pe hard: check
- mai mancat putin: check
- scos hardul din calculatorul 2 si bagat in calculatorul 1, copiat documentele si baza de date in calculatorul 1: check
- bagat hardul in calculatorul 1, formatat, repartitionat, instalat win xp: check
- setat ip-uri, gateway, testat retea: check
- toata lumea rasuflat usurat si plecat acasa: check
- intors in firma si activat alarma: check
-
rasuflat usurat si plecat acasa (bis): check

EPILOG:
Trezit de dimineata, sunat telefon. Reteaua nu mergea. (Se lasa cortina).

vineri, februarie 04, 2005

Manipularea noastra cea de toate zilele

Am vazut acum cateva zile "The Shape of Things". Desi la prima vedere nimic nu atrage atentia - ea, dragalasa si nebunatica ajunge sa-l modeleze pe el, tocilar neatragator, intr-un Adonis al timpurilor moderne, spre sfarsit totul se rastoarna; nimic nu este ceea ce pare: relatia era proiect de diploma, partenerul era sculptura, iubirea devine instrument de manipulare iar manipularea devine dalta eficienta in mainile artistului ce viseaza sa transforme lumea. Morala filmului: arta nu are nici o legatura cu moralitatea cu corolarul: manipularea poate veni de unde nici nu gandesti in forme pe care refuzi sa ti le imaginezi.

Dupa ce ne revenim din socul oarecum violent la care este supus personajul cu care am apucat sa ne solidarizam, incep revelatiile; personajul din film a fost supus unor transformari fizice evidente prin manipulare. Scopul manipularii (si anume arta dusa la nivelul urmator, folosind ca materiale oamenii) scandalizeaza. Evident, aceasta din urma parte este putin exagerata pentru efect (desi daca este sa ne gandim la pisicile bonsai, modelarea fiintelor vii in scopul artei chiar a fost pusa in practica). Daca scoatem partea neverosimila din scenariu, cu ce ramanem: cu o relatie in care unul dintre parteneri il manipuleaza pe celalalt pentru a-l transforma (in cazul de fata doar fizic).

Cat de neobisnuit este acest lucru? Am stat, m-am gandit, am facut o scurta trecere in revista a relatiilor pe care le-am putut observa indeaproape (ca participant sau nu) si am ajuns la o concluzie care m-a socat mai mult decat filmul: manipularea se petrece in muuult mai multe cazuri si in muuuult mai multe forme decat am fi dispusi sa admitem. Intri intr-o relatie si fara sa observi incepi sa renunti la prieteni pentru ca partenerul nu se intelege cu ei, incepi sa renunti la tabieturi pentru ca partenerului nu-i plac, sa nu iti mai petreci timpul liber cum o faceai pana atunci pentru ca partenerul vrea altceva.

Am ajuns la concluzia ca Alfred Adler a spus lucruri pe care nu le constientizam suficient: toate raporturile intre oameni sunt raporturi de putere, sunt incercari (la nivelul subconstientului) de subordonare a celuilalt. Bebelusul vede ca ii sunt suficiente cateva scancete pentru a face parintii sa graviteze in jurul lui si foloseste plansul ca pe o arma de manipulare. Parintii au fost subordonati. Femeia ofteaza ca barbatul nu vrea sa-i ia nu'sh ce colier; barbatul rezista cat rezista oftatului, pana la urma cedeaza si i-l cumpara; barbatul a fost subordonat. Barbatul incepe organizarea traiului in comun: "Cred ca ar fi mai bine sa locuim cu mama, ar putea sa te mai ajute la treburile casei. Si ar trebui sa iesi mai des cu sora mea, ai ce invata de la ea. Si mi se pare ca iesim prea des cu prietenii tai. Si... ". Femeia a fost subordonata. Si exemplele pot continua la nesfarsit.

Relatiile echilibrate sunt rare. In mai toate exista cineva care si-a impus punctul de vedere si altcineva care accepta in fiecare zi compromisuri peste compromisturi pentru ca relatia sa mearga. Si exista relatii care rezista in felul acesta mult si bine. Dar si relatii in care cel care cedeaza descopera la un moment dat ca, pentru binele relatiei, si-a vandut personalitatea. Ca a fost modelat, zi de zi, intr-o alta persoana pe care a dorit-o partenerul. Si ca persoana care a devenit ii e profund antipatica. Atunci intervine ruptura. Ruptura benefica, dupa parerea mea. Mi se pare cea mai mare crima sa incerci sa schimbi pe cineva doar ca sa se potriveasca cu tine. Omul evolueaza, asta este evident, dar evolutia trebuie sa se produca natural si sa aiba ca scop unic un mai bun echilibru psihic al persoanei, o mai buna adaptare la viata sociala, si nu mularea pe o alta personalitate.

Care este concluzia la care am ajuns eu: nu orice relatie intre oricare 2 persoane poate functiona. Atunci cand nu exista o compatibilitate a celor 2 subiecti suficienta ca sa se transforme intr-un liant si atunci cand se mai duce din pasiunea initiala, n-am facut nici o treaba. Frica de a nu fi parasit sau de a nu-l nemultumi pe partener este o motivatie jalnica pentru continuarea relatiei. Solutia nu stiu care e; probabil ar trebui sa ne cunoastem mai bine si sa ne iubim pe noi insine mai mult pentru (1) a vedea incercarile de manipulare si "modelare" (2) pentru a putea evalua cand o relatie este viabila si cand este momentul punerii punctului. Punct.